Deși tehnologia modernă de injectabilitate are o istorie de peste 100 de ani, ea încă aparține domeniului științei experimentale. Cele mai multe tehnologii de etichetare injectabile nu dispun în prezent de teoriile științifice și metodele de proiectare care să ghideze cu exactitate practicile. Instalația injectabilă, în aplicații practice, se bazează pe date empirice și experimentale la scară redusă pentru a ghida sau a căuta calea principală. Motivele acestei situații sunt următoarele:
Unul dintre motive este faptul că unele dintre disciplinele de bază care stau la baza tehnologiei de uscare a echipamentului injectabil (în principal subiectul disciplinei ingineriei de transfer) sunt în mod inerent experimentale. Nivelul de dezvoltare al acestor discipline de bază afectează și determină în mod direct nivelul de dezvoltare al tehnologiei de uscare a echipamentului injectabil.
Cel de-al doilea motiv este că multe procese de ejectare injectabile sunt procesul de intersecție tehnologică multidisciplinară, care implică o gamă largă, multe variabile și mecanisme complexe. De exemplu, în domeniul tehnologiei de uscare prin pulverizare prin injecție, traiectoria picăturilor atomizate din turnul de uscare este cheia designului ingineresc. Traiectoria picăturii este legată de volumul, masa, viteza și direcția inițială și viteza de curgere a altor picături și a aerului fierbinte în jurul acestuia. Cu toate acestea, datorită proceselor de transfer de masă și de transfer de căldură, acești parametri se modifică tot timpul.
Al treilea motiv este că tipurile de materiale care urmează a fi uscate sunt diferite, iar proprietățile lor fizice și chimice sunt de asemenea diferite. Ratele de transfer de masă și de transfer de căldură ale diferitelor materiale pot varia foarte mult chiar și în aceleași condiții de echipare injectabilă. Dacă nu este tratat diferit, poate avea consecințe nesatisfăcătoare.